nu iubesc, astept să vii să-mi faci curățenie

vise... rupte dintr-o bucată de prezent, amestecate cu mâine, împletite cu firmituri din Tine

strigăte umplute cu bucurie, smulse din trecut

iubire cumpărată din viață, împărțită într-un zgomot scurt

pace prelinsă în sunet de pian... înca o mai ascult
în mine... e-o muzică cu note cântate de un surdo-mut

cunoaștere pictată în pânza minții, de unde se hrăneau sfinții

iertare scrijelită pe fată, și împărtăsită într-o altă viață

orgoliu îngropat într-un scriu de plumb, ce parcă am uitat să-l mai ascund
speranța plinsă pe suflet, parcă pe zi ce trece își pierde din zâmbet

e atâta dezordine în mine...

nu iubesc, astept să vii să-mi faci curățenie.

Tăcerea ascunde o taină.

Am renunțat să ne mai atingem cu privirile... Ne-am rezumat la un zâmbet fad. Mi-am operat gandurile care ma duceau la tine. Si totusi... anestezia nu si-a facut efectul. Încă te mai văd în urma mea. Îți aud surâsul. Încă mă uit după tramvaie. Aud copii râzând... tu copile unde ești?

Te văd zilnic, iubirea ta surdă mă doare ... m-ai obișnuit numai cu zgomot iar acum... tacerea asta nebună mă zguduie. Mă privești din mers... îmi surâzi, mă cuprinzi cu privirea. Nu te mai știu... nu te mai cunosc... suflet de marmură...strălucești în întuneric... am încetat să te mai îndepărtez...

Acum vreau altă iarnă, alt februarie... alt început...

”Și dacă vii în zâmbetul de azi e c-ai murit în lacrima de aseară”...

și ... nu-i nimic... e încă vară!

Pe aici viața continuă idem și la fel

                                                                                                                                    25.04

Ia o pauză de la monolog... nu mă cunoști, nu știi nimic despre mine și vrei să dai impresia că stii totul. "Orgoliu, aroganță, superioritate, indiferență" sunt doar umbre de caracter, nimic nu e viu.

Amorul propriu, orgoliul au fost și vor constitui fondul personalității mele. Acest defect asociat unei excesive sensibilități, poate să mă facă nefericită. Nu e nimic de făcut. Nimic de zis.

Știi, eu sunt omul care vede semne de întrebare pretutindeni. De aceea nu înțelegi de ce nu alerg spre tine. Vreau să fiu convinsă că nu-i doar un vant care scutură cireșul săptamîna trecută.

Așa sunt eu. Sunt depresivă și sucită. Vreau luna ca domnul Camus. Toată viața am vrut luna pe chestiunea aceasta și din cauza aceasta n-am avut nici pămîntul. Și dacă voi continua să vreau luna n-am să am nimic(știu). Din cauza asta simt in mine dorința de a mă ghemui într-un colț și a-mi rumega singuratatea fără ... adieri de vânt.

Și încă ceva: (referitor la "slăbiciune")

Totul nu e că te pierzi, ci că nu te mai regăsești.

iluzie de primăvară

E o vreme splendidă. Primăvara în plic cu cer albastru şi nimeni şi nimic nu merită risipa unui singur gând...

În aşteptarea unei noi iluzii de primăvară.

Cum să vrei mai mult cu vremea asta?

"De aceea, pentru mine muntele - munte se zice.

De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune

De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte

De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."

…life goes off

exista o lume ciudata

rara, singulara

nu se poate opri, da mii si mii de ture

exista o lume complexa

care isi ascunde secretele

de unde venim... si unde vom merge

cine pune normele, cine decide

cine manipuleaza adevarul?

suntem doar oameni,

multi oameni

care surad, care plang pe dinauntru

care au plecat si acum sufera,

oameni care te iubesc

si oameni care te ranesc

oameni care se simt singuri desi sunt inconjurati de multi oameni

oameni care apara inegalitatea,

care sunt bolnavi de prostie

care contrazic azi ce au promis ieri

oameni posesivi

oameni indiferenti

exista  o lume ranita

care incepe sa sangereze

nu se poate opri,

o lume care cere mai mult decat ofera

atat de dezechilibrata

atat de prost gestionata

o lume a nedreptatilor,

o lume ranita

care trage sforile, care decide cine are dreptate

suntem doar oameni, 

oameni.

sunt multi oameni care nu pot sa ierte lucruri facute.

nu pot sa treaca peste greseli.

greseli mici. .nici nu incearca.

nu au puterea de a le ierta altora si nu au curajul de a si le ierta lor.

au o hipersensibilitate care ii face sa stagneze sa ramana niste flegmatici plini de orgoliu.

a mai trecut o zi.

intrebarea este... daca a mai ramas vreo una?

e fustrant sa vezi cum cerste distanta intre doi oameni

Gandul care doare

 Tot mi se spune ca vreau perfectiunea. Refuz sa (va) cred. Vreau doar sa fiu fericita. Conteaza mijloacele?

Duc un stil de viata "vagabond". Nu ma deranjeaza acest lucru de altfel. Cu cat sunt mai nomada, cu atat lucrul acesta imi place. Idealul meu domenste in picioare sau picioarele mele domnesc asupra idealului. Cine ar putea sa precizeze? Ochii mei privesc vag spatiile si scepticismul este insuficiient. Te intrebi cine poate sa faca fata intotdeauna. Imi place albastrul, vagul, lenea si muzica. Marea pe deasupra a toate, pentru ca e sinteza a tot ce iubesc. E albastrul, e vagul, nelamuritul, e lenes si muzical, e fluid si profund  si violent si dulce, e indepartat si aproape, palpabil si insesizabil, te ineci in ea si traiesti in ea, te mangaie te iluzioneaza.

De unde insa luciditatea asta sinistra care ma trezeste in miez de noapte, in timpul unei petreceri, sau pur si simplu in tipul zilei. Sar dintr-o data pe alt plan, cu ochii cascati de spiama. Imi tin respiratia cu mainile crispate si macin tot negrul acela ca o otrava solida intre dinti. Atunci toata normalitatea mea dispare intr-o secunda si totul devine nesemnificativ. Ce gol si stupid pare totul atunci.

Urlu a pustiu la luna!

Maxima zilei: "Ceea ce stim e o picatura de apa, ceea ce ignoram e un ocean" – I. Newton

EA... Inceputul tuturor lucrurilor

Am rupt bucati din stele si-am pus peste zambetul tau

Ti-am acoperit ochii cu raze de soare

Buburuze de luna ti-am picurat pe fata

Din cer ti-am facut aureola

Iar trupul ti l-am invelit in mister.

Cine esti tu?

Mangaierea ta are gust de mai, iar glasul tau aduce curcubeul in prag

Pentru mine ... esti mai mult decat un inger drag

Esti roua gandurilor mele insetate, esti ziua copilariei mele,

Zambetul dinaintea noptii

Tu, metafora a darului, esti darul meu din prima rasuflare,

Esti pentru mine viata, si luna, si stele, si soare

Si toate astea, le exprim printr-o singura strigare M A M A!

4 zile si 3 eternitati

Patru zile departe de cotidian... bizar de frumos.

Cerul albastru fara cea mai mica pata, un cer care nu ingaduie ochilor sa priveasca in alta parte. Am o slabiciune pentru cerul albastru. Uiti totul cata vreme soarele straluceste astfel.

Am simtit viata la alte dimensiuni,

mi-am intarit convingerea ca vreau (si) o casa la munte, cu perete de sticla, cu zgomot continuu, monoton si bland produs de curgerea raului din fata casei, de fosnetul frunzelor miscate de vant, cu mult verde, cu pian, cu flori... cu ciripit, cu freamat de codru... cu vise si pace.

Tare-i bine fara tensiuni. Parca mi-as fi luat creierul si l-as fi pus la loc, parca mi-as fi oprit sufletul din zbatere continua. E ca pacea unei linisti bruste intr-o gara. E ca o masina de taiat lemne care se opreste. La altidudinea asta am stat in cele 3 eternitati, unde am realizat ca...

... trebuie sa cautam razele argintii in FIECARE nor intunecat, ca "viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara de viata. caci viata si tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara!", ca traim intr-o lume frumoasa pe care ne straduim sa o uratim in zadar... 

(si totusi nu am uitat...ca...

Candva, intre inima si cap mi-am pus mana pe inima, si-am jurat ca nu voi pleca niciodata... ma intreb ce-as fi spus daca mi-as fi asezat mana la cap?)

Paradoxul Luminii: nimeni nu O cauta ... si toti avem nevoie de ea.

Sunt ani si ani de cand Iisus a suferit in aceasta saptamana. A suferit martirul. A suferit pentru ca a vazut clar. Au fost dupa el si inaintea lui, probabil. Multi altii care au vazut clar. Dar poate ca el a vazut mai clar decat toti. Si-a spus ce a vazut. E atat de greu sa vorbesti despre bunatate, despre puritate, impotriva rautatii si egoismului ! e atat de greu incat e aproape imposibil. Ca sa fii inteles trebuie ca si cel ce te asculta sa vada si sa poata ‘ghici’ ce spui. Si totusi Iisua a vorbit. El a vorbit cum se vorbeste copiilor. Dar chiar si asa el nu a fost inteles. Si nu va fi intles.

Si totusi oameni serbeaza Pastele. Merg la biserica. Prepara prajituri. Inrosesc oua. Unii postesc si se spovedesc. Preotii se roaga si canta in Biserici. Cu toate astea nimeni nu se gandeste la Iisus. Caci asta-i adevarul : nimeni nu se gandeste cu adevarat la Iisus.

Opreste-te o clipa si... adu-ti aminte de El...

Adu o lumina in viata ta... in viata unui apropiat...

O suferinta e tesuta din umilinta, din sacrificiu din resemnare. A mea? A mea e tocmai pe dos. E o suferinta tesuta din orgoliu, din lene si din tot felul de incapacitati. Incapacitatea de a ma resemna, de a crede fara a cerceta, de a ma sacrifica, de a indura fara revolta, de a trai…umilinta ?

....................................................................................................................................

Va doresc un Paste plin e bucurii!

mai singur decat o tacere...mai mut decat o durere, e doar o parere!

Pamatul e o moara desarta

Cu larve cerand adapost,

Miscandu-se-n pulberea moarta,

Ce-n haos mereu se desarta: tarana visarii ce-a fost...

...De-atunci sufletul meu

Si-a lepadat simbolurile

Si zace mut ca o vioara

Sunt mai sarac decat un vis.

Mai singur decat o tacere

Prin umbre sunt numai parere

Cand minunile toate s-au inchis!

cotidian obosit

Si cand credeam ca am scapat, iarna s-a intors. E un ger care arde. O iarna sinistra, cu un frig neobisuit, oamenii reci si inraiti.
Gerul asta ma demoralizeaza. Ma simt in mizerie si ma intunec de tot. Nu sunt organic construita pentru a trai in frig.
Si uite cum te dezamegesc oamenii apropiati.
Urlam in mine ca o rana. Contactul cu o lume urata, mediocra, superficiala, orgolioasa si gratuit dipretuitoare ma dezgusta, ma umple de amaraciune. "Contactul cu lumea" ma deprima.
Am ajuns(de mult) la concluzia ca nu poti pretinde de la oameni nimic. Daca te incapatanezi s-o faci, suferi tu. Pot in schimb pretinde de la mine tot.

Frizez absurdul cu felul meu de a judeca si cu pretentiile mele. As vrea sa cunosc un om care sa nu ma dezamageasca.

In amintirea unui Maine...cand Azi va fi un Ieri indepartat...

24 Februarie

Mai sunt 2 ore si arunc in trcut inca un an...

....................................................

Intinsa pe pat am contemplat lumina obscura imprastiata in toata camera si cea albastru inchis a ferestrei. Impresie de confortabil, de pace. Si pe loc m-a napustit absurda tentatie de a retine ceva. Poate timpul. Sa-l retin nu pentru ca acest moment era in mod special demn de a fi retinut, ci printr-un impuls subit de furie, de violenta contra neputintei in care ma gasesc in fata acestei continue curgeri a vietii mele. Neputiinta mea fata de mine insumi, in fata a tot ce fac si tot ce ma inconjoara, in fata fiecarui minut din viata mea, care mi se impune venind din afara, independent de mine.

Vreau sa ratacesc pe strazi galagioase, singura printre trecatori indiferenti. Vreau sa calatoresc, sa descopar lumea. Vreau tutul, azi, aici si acum.De ce ? Ma-ntreb intruna de ce ?

De ceva timp sunt in asteptarea unei intamplari a unei intorsaturi in viata mea. E o simpla aprehensiune ? E numai o dorinta de ceva nou?

Maine o sa ma tratez cu umor... Merit.

In continuare... vreau viteza si dragoste!