Mai sunt 2 ore si arunc in trcut inca un an...
....................................................
Intinsa pe pat am contemplat lumina obscura imprastiata in toata camera si cea albastru inchis a ferestrei. Impresie de confortabil, de pace. Si pe loc m-a napustit absurda tentatie de a retine ceva. Poate timpul. Sa-l retin nu pentru ca acest moment era in mod special demn de a fi retinut, ci printr-un impuls subit de furie, de violenta contra neputintei in care ma gasesc in fata acestei continue curgeri a vietii mele. Neputiinta mea fata de mine insumi, in fata a tot ce fac si tot ce ma inconjoara, in fata fiecarui minut din viata mea, care mi se impune venind din afara, independent de mine.
Vreau sa ratacesc pe strazi galagioase, singura printre trecatori indiferenti. Vreau sa calatoresc, sa descopar lumea. Vreau tutul, azi, aici si acum.De ce ? Ma-ntreb intruna de ce ?
De ceva timp sunt in asteptarea unei intamplari a unei intorsaturi in viata mea. E o simpla aprehensiune ? E numai o dorinta de ceva nou?
Maine o sa ma tratez cu umor... Merit.
In continuare... vreau viteza si dragoste!
Odata cu primavara sper ca sufletul sa-ti infloreasca ca un ghiocel... sa radieze ca un soare... sa ofere caldura si iubire... si, nu in ultimul rand, sa ramana mereu tanar. Un martisor mic si dulce pentru o fiinta deosebita!
RăspundețiȘtergere