joi, 18 martie 2010

mai singur decat o tacere...mai mut decat o durere, e doar o parere!


Pamatul e o moara desarta

Cu larve cerand adapost,

Miscandu-se-n pulberea moarta,

Ce-n haos mereu se desarta: tarana visarii ce-a fost...


...De-atunci sufletul meu

Si-a lepadat simbolurile

Si zace mut ca o vioara


Sunt mai sarac decat un vis.

Mai singur decat o tacere

Prin umbre sunt numai parere

Cand minunile toate s-au inchis!

sâmbătă, 6 martie 2010

cotidian obosit

Si cand credeam ca am scapat, iarna s-a intors. E un ger care arde. O iarna sinistra, cu un frig neobisuit, oamenii reci si inraiti.
Gerul asta ma demoralizeaza. Ma simt in mizerie si ma intunec de tot. Nu sunt organic construita pentru a trai in frig.
Si uite cum te dezamegesc oamenii apropiati.
Urlam in mine ca o rana. Contactul cu o lume urata, mediocra, superficiala, orgolioasa si gratuit dipretuitoare ma dezgusta, ma umple de amaraciune. "Contactul cu lumea" ma deprima.
Am ajuns(de mult) la concluzia ca nu poti pretinde de la oameni nimic. Daca te incapatanezi s-o faci, suferi tu. Pot in schimb pretinde de la mine tot.

Frizez absurdul cu felul meu de a judeca si cu pretentiile mele. As vrea sa cunosc un om care sa nu ma dezamageasca.