…life goes off

exista o lume ciudata

rara, singulara

nu se poate opri, da mii si mii de ture

exista o lume complexa

care isi ascunde secretele

de unde venim... si unde vom merge

cine pune normele, cine decide

cine manipuleaza adevarul?

suntem doar oameni,

multi oameni

care surad, care plang pe dinauntru

care au plecat si acum sufera,

oameni care te iubesc

si oameni care te ranesc

oameni care se simt singuri desi sunt inconjurati de multi oameni

oameni care apara inegalitatea,

care sunt bolnavi de prostie

care contrazic azi ce au promis ieri

oameni posesivi

oameni indiferenti

exista  o lume ranita

care incepe sa sangereze

nu se poate opri,

o lume care cere mai mult decat ofera

atat de dezechilibrata

atat de prost gestionata

o lume a nedreptatilor,

o lume ranita

care trage sforile, care decide cine are dreptate

suntem doar oameni, 

oameni.

sunt multi oameni care nu pot sa ierte lucruri facute.

nu pot sa treaca peste greseli.

greseli mici. .nici nu incearca.

nu au puterea de a le ierta altora si nu au curajul de a si le ierta lor.

au o hipersensibilitate care ii face sa stagneze sa ramana niste flegmatici plini de orgoliu.

a mai trecut o zi.

intrebarea este... daca a mai ramas vreo una?

e fustrant sa vezi cum cerste distanta intre doi oameni

Gandul care doare

 Tot mi se spune ca vreau perfectiunea. Refuz sa (va) cred. Vreau doar sa fiu fericita. Conteaza mijloacele?

Duc un stil de viata "vagabond". Nu ma deranjeaza acest lucru de altfel. Cu cat sunt mai nomada, cu atat lucrul acesta imi place. Idealul meu domenste in picioare sau picioarele mele domnesc asupra idealului. Cine ar putea sa precizeze? Ochii mei privesc vag spatiile si scepticismul este insuficiient. Te intrebi cine poate sa faca fata intotdeauna. Imi place albastrul, vagul, lenea si muzica. Marea pe deasupra a toate, pentru ca e sinteza a tot ce iubesc. E albastrul, e vagul, nelamuritul, e lenes si muzical, e fluid si profund  si violent si dulce, e indepartat si aproape, palpabil si insesizabil, te ineci in ea si traiesti in ea, te mangaie te iluzioneaza.

De unde insa luciditatea asta sinistra care ma trezeste in miez de noapte, in timpul unei petreceri, sau pur si simplu in tipul zilei. Sar dintr-o data pe alt plan, cu ochii cascati de spiama. Imi tin respiratia cu mainile crispate si macin tot negrul acela ca o otrava solida intre dinti. Atunci toata normalitatea mea dispare intr-o secunda si totul devine nesemnificativ. Ce gol si stupid pare totul atunci.

Urlu a pustiu la luna!

Maxima zilei: "Ceea ce stim e o picatura de apa, ceea ce ignoram e un ocean" – I. Newton

EA... Inceputul tuturor lucrurilor

Am rupt bucati din stele si-am pus peste zambetul tau

Ti-am acoperit ochii cu raze de soare

Buburuze de luna ti-am picurat pe fata

Din cer ti-am facut aureola

Iar trupul ti l-am invelit in mister.

Cine esti tu?

Mangaierea ta are gust de mai, iar glasul tau aduce curcubeul in prag

Pentru mine ... esti mai mult decat un inger drag

Esti roua gandurilor mele insetate, esti ziua copilariei mele,

Zambetul dinaintea noptii

Tu, metafora a darului, esti darul meu din prima rasuflare,

Esti pentru mine viata, si luna, si stele, si soare

Si toate astea, le exprim printr-o singura strigare M A M A!

4 zile si 3 eternitati

Patru zile departe de cotidian... bizar de frumos.

Cerul albastru fara cea mai mica pata, un cer care nu ingaduie ochilor sa priveasca in alta parte. Am o slabiciune pentru cerul albastru. Uiti totul cata vreme soarele straluceste astfel.

Am simtit viata la alte dimensiuni,

mi-am intarit convingerea ca vreau (si) o casa la munte, cu perete de sticla, cu zgomot continuu, monoton si bland produs de curgerea raului din fata casei, de fosnetul frunzelor miscate de vant, cu mult verde, cu pian, cu flori... cu ciripit, cu freamat de codru... cu vise si pace.

Tare-i bine fara tensiuni. Parca mi-as fi luat creierul si l-as fi pus la loc, parca mi-as fi oprit sufletul din zbatere continua. E ca pacea unei linisti bruste intr-o gara. E ca o masina de taiat lemne care se opreste. La altidudinea asta am stat in cele 3 eternitati, unde am realizat ca...

... trebuie sa cautam razele argintii in FIECARE nor intunecat, ca "viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara de viata. caci viata si tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara!", ca traim intr-o lume frumoasa pe care ne straduim sa o uratim in zadar... 

(si totusi nu am uitat...ca...

Candva, intre inima si cap mi-am pus mana pe inima, si-am jurat ca nu voi pleca niciodata... ma intreb ce-as fi spus daca mi-as fi asezat mana la cap?)

Paradoxul Luminii: nimeni nu O cauta ... si toti avem nevoie de ea.

Sunt ani si ani de cand Iisus a suferit in aceasta saptamana. A suferit martirul. A suferit pentru ca a vazut clar. Au fost dupa el si inaintea lui, probabil. Multi altii care au vazut clar. Dar poate ca el a vazut mai clar decat toti. Si-a spus ce a vazut. E atat de greu sa vorbesti despre bunatate, despre puritate, impotriva rautatii si egoismului ! e atat de greu incat e aproape imposibil. Ca sa fii inteles trebuie ca si cel ce te asculta sa vada si sa poata ‘ghici’ ce spui. Si totusi Iisua a vorbit. El a vorbit cum se vorbeste copiilor. Dar chiar si asa el nu a fost inteles. Si nu va fi intles.

Si totusi oameni serbeaza Pastele. Merg la biserica. Prepara prajituri. Inrosesc oua. Unii postesc si se spovedesc. Preotii se roaga si canta in Biserici. Cu toate astea nimeni nu se gandeste la Iisus. Caci asta-i adevarul : nimeni nu se gandeste cu adevarat la Iisus.

Opreste-te o clipa si... adu-ti aminte de El...

Adu o lumina in viata ta... in viata unui apropiat...

O suferinta e tesuta din umilinta, din sacrificiu din resemnare. A mea? A mea e tocmai pe dos. E o suferinta tesuta din orgoliu, din lene si din tot felul de incapacitati. Incapacitatea de a ma resemna, de a crede fara a cerceta, de a ma sacrifica, de a indura fara revolta, de a trai…umilinta ?

....................................................................................................................................

Va doresc un Paste plin e bucurii!