Te văd zilnic, iubirea ta surdă mă doare ... m-ai obișnuit numai cu zgomot iar acum... tacerea asta nebună mă zguduie. Mă privești din mers... îmi surâzi, mă cuprinzi cu privirea. Nu te mai știu... nu te mai cunosc... suflet de marmură...strălucești în întuneric... am încetat să te mai îndepărtez...
Acum vreau altă iarnă, alt februarie... alt început...
”Și dacă vii în zâmbetul de azi e c-ai murit în lacrima de aseară”...
și ... nu-i nimic... e încă vară!
