Pamatul e o moara desarta
Cu larve cerand adapost,
Miscandu-se-n pulberea moarta,
Ce-n haos mereu se desarta: tarana visarii ce-a fost...
...De-atunci sufletul meu
Si-a lepadat simbolurile
Si zace mut ca o vioara
Sunt mai sarac decat un vis.
Mai singur decat o tacere
Prin umbre sunt numai parere
Cand minunile toate s-au inchis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta