joi, 25 iunie 2009

Calatorie in Tara Regretelor




"Eu nu planificasem sa fac aceasta calatorie acum, ci intentionam sa o las pe mai tarziu, dar iata ca ma vad totusi, impachetand de zor. Stiam ca aceasta calatorie urma sa fie una neplacuta si mai stiam de-asemenea ca nu putea sa iasa nimic bun din ea. Calatoria la care ma refer aici este acea calatorie pe care o fac mereu si pe care o numesc CALATORIA IN TARA REGRETELOR.

Mi-am cumparat atunci bilet pentru a zbura cu compania de avioane numita AS VREA SA FI AVUT si stiam ca zborul pe care il aveam de facut urma sa fie unul foarte scurt.
Mi-am luat apoi bagajele, pe care insa nu le-am putut verifica, dar stiam ca acestea sunt pline de memorii. Am ales sa le car eu, tot drumul, pana la aeroport, cu toate ca acesta era destul de departe de locuinta mea. Memoriile ce se gaseau in geamantane se refereau la ceea ce ar fi putut fi in viata mea, daca as fi facut altceva decat facusem eu pana acum.

Zborul a fost intr-adevar scurt, iar in momentul in care am aterizat pe AEROPORTUL INTERNATIONAL AL ORASULUI NUMIT REGRETE, am descoperit ca acolo nu ma astepta nimeni. Acest aeroport se numeste INTERNATIONAL, deoarece in acest loc sinistru sosesc oameni din toate colturile lumii.

Am luat atunci taxiul care m-a dus pana in fata hotelului numit ULTIMA RESURSA, unde mai apoi m-am si cazat. Am observat ca acolo se tinea cel mai important eveniment din an, PETRECEREA ANUALA A PLANGARETILOR.

Nu puteam sa pierd acea ocazie deosebita. Multii dintre fruntasii lumii aveau sa fie acolo. In primul rand avea sa fie familia FACUSE STII TU CE, apoi TREBUIA SA FACA CEVA, AR FI FCU si PUTEA SA FACA. Apoi erau acolo familiile AM AVUT... si cei din clanul AS FI DORIT... Desigur urmau sa fie prezenti si OPORTUNITATILE, atat cele ratate cat si cele pierdute.
Cea mai mare familie era insa aceea de IERI. Sunt pea multi ca sa-i pot enumera acum, dar fiecare dintre ei avea de spus cate o poveste trista. Apoi VISELE SFARMATE isi faceau si ele aparitia. Apoi A FOST GRESEALA LOR ne va impuia capul cu povesti(scuze) despre cum s-au stricat lucrurile in viata lui si fiecare poveste va fi ata de tare aplaudata de NU MA CERTA PE MINE si EU NU M-AM PUTUT ABTINE.

Ei bine, pentru a face o povestire mai scurta, am mers la acea petrecere deprimanta, stiind foarte bine ca acolo nu era niciun beneficu de obtinut. Si ca de obicei, am ajuns foarte deprimata. Dar pe masura ce m-am gandit la toate povestile de esec din trecut, mi-am dat atunci seama ca toata calatoria si aceasta "petrecere jalnica" puteau fi anulate" incepanad cu ziua de MAINE! Am inceput sa ma gandesc ca eu nu trebuia sa fiu neaparat aici. Eu nu trebuia sa fiu deprimata. Un lucru imi trecea mereu si mereu prin minte, NU POT SCHIMBA ZIUA DE IERI, DAR AM PUTEREA DE A FACE CA ZIUA DE AZI SA FIE MINUNATA. Eu pot sa fiu fericita, bucuroasa, implinita, incurajata si la fel si incurajatoare. Stiind aceste lucruri am parasit imediat ORASUL REGRETELOR si nu le-am mai lasat adresa mea pentru alte eventuale petreceri. Imi pare oarecum rau pentru greselile pe care le-am facut in trecut!? DA!... Dar nu se poate din punct de vedere fizic sa desfac ceea ce odata am facut.

Asa ca, daca iti planifici sa faci si tu o calatorie catre ORASUL REGRETELOR, te rog sa-ti anulezi toate rezervarile acum. In loc sa mergi acolo mai bine viziteaza ATITUDINE MENTALA POZITIVA. Eu personal... ador locatia... pentru asta m-am si mutat definitiv acolo. Vecinii mei MA IERT si INCEP DIN NOU sunt foarte binevoitori.
Apropo, tu nu trebuie sa cari bagajele, deoarece greutatea ti-e ridicata de pe umeri in momentul in care ajungi aici. Mi-ar placea sa alegi acest oras minunat. Dar,nu uita... el exista in inima ta. Iar daca vei intra si tu acolo... te rog sa ma cauti. Eu locuiesc pe strada POT FACE CE VREAU IN VIATA! pentru ca am realizat ca totul tine doar de mine... "

miercuri, 24 iunie 2009

"Spontaneitatea... este produsul unor lungi meditatii"



Zici ca esti spontan?
Ai fi in stare sa-ti faci bagajele in 10 minute, sa lasi totul in urma(pentru o scurta perioada de timp)...si sa pleci in escapada vietii tale?
Asta m-a intrebat un prieten acum cateva zile... ei bine, normal ca glumea dar, mi-a pus pe ganduri spontaneitatea.

Cred ca cea mai spontana acitvitate a mea s-a petrcut acum 3 ani. Era o dupa-amiaza calduroasa(sufocanta chiar) de vara. Impreuna cu prietena mea... visam cu ochii deschisi la..."cum ar fi daca-ar fi"... Si ne faceam o groaza de planuri... o sa mergem...o sa facem...o sa fie super... o gramada de "O SA"... Si la un moment dat... "poi... ce facem azi?! :-? haaai la mare!" si... atat ne-a trebuit, impulsusl fusese activat:) . Imediat ne-am facut bagajul(ce consta doar intr-un rucsac), ne-am anuntat parintii precum ca plecam in excursie cu...colegii si... duse am fost. Tin minte ca mama vroia sa ma conduca la gara, chiar insista... mi-a luat ceva pana s-o conving ca mergem cu o masina, ca... nu e cazul...:-@
Cand ne-am vazut in tren... a fost o senzatie de... evadare completa. Nu o sa uit prea curand sentimentul. Noi doua... de mana... cu capul pe geam, cu parul fluturand in vant si cu zambetul pe buze, pornind la drum:) Pana sa ajungem am trecut prin mai multe peripetii, iar cand ne-am coborat din tren... pfffiu, ce usurare, in sfarsit am ajuns.
A fost o vara de neuitat... Am trait momente speciale... alaturi de persoane speciale... Spontaneitatea si-a spus cuvantul.

Acum... pe masura ce inaintez in timp... imi pierd din curaj... orele nu-mi mai ajung si... nu pot sa nu calculez ... analizez cauze, efecte, consecinte... Inainte vedeam totul mai simplu... Alb sau negru... Acum... de la o perioada a mai aparut si griul... Si nu-i pacat? Asta ma intreb. O singura viata aveam... Trebuie sa savuram fiecare picatura din zi... sa-i simtim mirosul... culoarea... Multi dintre noi exista dar... au uitat sa traiasca cu adevarat. De asta ma tem... Vreau sa simt ca traiesc in fiecare clipa, sa ma bucur, sa sper, sa visez... Sa nu-mi mai pese de "ce-o sa spuna", de ce va fi maine, sau... cum  voi fi eu dupa:-?... o sa fiu tot eu, neschimbata, poate putin mai maturizata...

Asa ca... hai sa dam frau liber pasarei din noi... sa zburam spre cele mai necunoscute tinuturi... spre cele mai inalte varfuri si... s-atingem culmi la care ieri doar visam. Tine doar de noi sa ne punem in practica ideile, planurile, sperantele...
Provocarea cea mai spontana va fi: DE AZI POT SA FAC TOT CEEA CE VREAU IN VIATA! Cine spune ca nu, n-a incercat... se teme... deci... cum era sloganul la NIKE "JUST DO IT";) !

GOANA DUPA ILUZII

Din nevoia de IUBIRE... am invatat sa fac compromisuri...
Din nevoia insetata de COMUNICARE... scriu acum aceste randuri...
Din nevoia de SIGURANTA... am devenit mai REAlista...
Din nevoia de TINE... am trecut peste mine...
Din nevoia de de IERI... azi inca mai sper...
Din nevoia de VIATA... am invatat sa "respir"...
Din nevoia de SOARE... alung norii
Din nevoia de MAINE... las ieri in urma...
Din nevoia de GANDURI... astept cu nerabdare noaptea...
Din nevoia de ZAMBET... miroase a mama...
Din nevoia de CONTEMPLARE... privesc apusul neincetat...
Din nevoia de VISE... m-am obisnuit sa aDORM cu ochii deschisi...
Din nevoia de IERTARE... (uneori) las orgoliul la o parte...
Din nevoia de MUZICA... sufletul meu fredoneaza continuu o melodie...
Din nevoia de SINGURATATE... ma refugiez in mine... ma detasez de lume (doar cateodata)...
Din nevoia de ADEVAR... ma rog sa se faca voia Lui...
Din nevoia de SPRIJIN... o "imbratisez" pe EA in fiecare zi...
Din nevoia de CERTITUDINE... astept mereu s-aud (pe fundal) acel TE IUBESC...
Din nevoia de LUMINA... numar secundele intunericului...
Din nevoia de AMINTIRI... investesc in PREZENT...
Din nevoia de SPERANTE... sunt intr-o continuua GOANA DUPA ILUZII...
Din nevoia de NOU... astept provocarile vietii!...

luni, 22 iunie 2009

vesnic ideal


ar fi ideal sa zambim mereu, sa ne pierdem printre cuvinte....sa uitam de noi ...
ar fi ideal sa ne iubim unii pe altii, sa ne jucam cu inocenta ca şi cum timpul nu ar fi trecut...sa ne ascundem in noapte si sa visam soapte...
ar fi ideal sa avem măcar un bod de credinta
ar fi ideal sa nu mai fie ironie...ci doar simfonie...
ar fi ideal sa puteam zbura pe aripile ingerului pazitor
ar fi ideal sa ne ratacim prin ploaie, sa ne-imvartim mintile sub clar de luna... ca intr-o zi de mai
si tot ideal ar fi sa ne trezim cu bucurie in fiecare zi..iar noi sa fim din nou copii, (cu)mintii tarzii...
in zile aurii ...de inviere
ar fi ideal sa fie pe vecie... ideal real

joi, 18 iunie 2009

Miss Nepunctualitate!

Si doar am zis ca asta e ultima data cand ma pornesc cu 5 minute inaintea trenului dar ... nu, pana nu ratez SANSA VIETII MELE tot nu o sa ma invat minte. La fel si azi ... fugeam de nebuna pe strada, cu geanta in mana, abia tragandu-mi rasuflarea si ... cand s-ajung la gara, ce sa vad? :-S Da...trenul tocmai trecea prin fata ochilor mei. DAMN! Imi venea sa ... sa ... scot bageta magica si ... sa-l opresc sa ma astepte ... dar, ca de obicei m-am resemnat si m-am intors din drum. Cred ca deja ma cunosc vanzatorii de la magazinele din apropierea garii...in ultima perioada ... tot perindandu-ma inainte si-napoi, astazi nefiind singura zi cand am patit-o. Si mi se pare ridicol ... de ce mi se intampla numai mie? De fapt... sunt convinsa ca nu sunt singura:P dar cum de mereu apar lucruri inevitabile? Astazi, spre exemplu eram pregatita aveam 15 minute la dispozitie sa ajung, cand realizez ca am uitat sa caut nişte acte. OMG! Cand am terminat operatiunea, eram confuza ce sandale imi iau... iar pana m-am hotarat mi-am dat seama ca... , mai sunt 6 minute... cursa contra-conometru scria pe picioarele mele:). Si uite asa... inevitabilul s-a produs. :-??
Chiar nu inteleg de unde atata dopare cu nepunctualitate... De aici reiese si... neseriozitatea... care la randul ei implica multe alte valori. Ce e atat de greu sa te pornesti cu 5 minute inainte, saau sa te pregatesti cu 5-10 minute dinainte.
La randul nostru nu suportam sa asteptam... ne enervam, ne crizam "Cum isi permite sa intarzie?!?" insa, atunci cand vine vorba de noi ne permitem sa depasim orarul stabilit. :-" Pe-asta n-o s-o inteleg ... prea curand.
In ultima vreme... realizez ca am mari sanse sa castig titlul de MISS NEPUNCTUALITATE
. Va rooog... nu ma votati, ci mai degraba... ajutati-ma sa pierd de data aceasta...

marți, 16 iunie 2009

Forever...is not so long




Se spune ca nu exista vise...doar planuri pe termen lung. Ei bine, sunt o idealista si inca mai visez. :-" Pana de curand imi faceam planuri (pe termen lung)...eram sigura ca vor avea o continuare insa...am uitat ca lumea se "misca", se schima odata cu orele...Totul pote continua si fara tine...Si asa ajungem din nou la vesnica intrebare: "WHO CARES?!?"
Obisnuim sa ne atasam...tine de natura umana, iar in final de cele mai multe ori suntem dezamagiti. Din greseli invatam...invatam sa le repetam...iar si iar...pana cand ramanem fara resorturi. Si cand ne trezim la realitate ne intrebam: "dormeam in timpul ala?". Si uite asa pierdem momente, ceasuri intregi, zile si char saptamani...intr-o continua ignoranta cu noi insine. De parca ne-ar fi frica sa ne dezmeticim din acest colaps in care ne-am afundat odata cu propriile vise.
Lumea nu e...asa cum ai promis! Imi plac schimbarile...ador diminetile cu roua, "ma topesc dupa comunicare" insa...wait...ceva nu merge. Si daca nu merge de ce nu o spui? De ce continui "procesul de metamorfozare" fara mine? Heeei!... Dar nu m-aude... Nu stie ca lucrurile nespuse la timp isi pierd valoarea, la fel si faptele... Si pote nici n-o sa afle...prea curand.
Ma intreb de ce ne-am transformat asa? Timpul le schimba pe toate (in bine sau in rau). Trebuie doar sa-ti alegi calea. Candva credeam ca sunt pe cea buna, eram convinsa chiar, dar pe zi ce trece realizez ca m-am ratacit. M-am abatut prea mult de la drum...iar acum suport consecintele. Realizez ca FOREVER...IS NOT TO LONG. Asa ca...hai sa ne trezim cu totii, sa traim momentul, sa invatam sa savuram fiecare lucru marunt...o privire, o soapta, un zambet..."un verde" pentru ca in final sa nu mai existe remuscari. Hai sa investim in amintirile noastre si...sa alungam tristetea. Si ca sa inchei intr-un mod optimist...hai SA-NVATAM SA ZBURAM! Nu uita...nimic nu e pentru totdeauna!