sâmbătă, 6 martie 2010

cotidian obosit

Si cand credeam ca am scapat, iarna s-a intors. E un ger care arde. O iarna sinistra, cu un frig neobisuit, oamenii reci si inraiti.
Gerul asta ma demoralizeaza. Ma simt in mizerie si ma intunec de tot. Nu sunt organic construita pentru a trai in frig.
Si uite cum te dezamegesc oamenii apropiati.
Urlam in mine ca o rana. Contactul cu o lume urata, mediocra, superficiala, orgolioasa si gratuit dipretuitoare ma dezgusta, ma umple de amaraciune. "Contactul cu lumea" ma deprima.
Am ajuns(de mult) la concluzia ca nu poti pretinde de la oameni nimic. Daca te incapatanezi s-o faci, suferi tu. Pot in schimb pretinde de la mine tot.

Frizez absurdul cu felul meu de a judeca si cu pretentiile mele. As vrea sa cunosc un om care sa nu ma dezamageasca.


4 comentarii:

  1. "As vrea sa cunosc un om care sa nu ma dezamageasca."
    Poate daca te uiti mai bine,este chiar langa tine.Poate ca e acolo si tu nu ai realizat pana acum.Si daca nu este,inseamna ca e doar o problema de timp pana va venii.
    Cat despre iarna,vezi afara?E soare acum.Iarna nu mai are o asa mare putere.O sa plece ea.O sa vina primavara!Stiu eu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Primavara a venit deja, insa iarna s-a instalat in sufletul meu ca la ea acasa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Marile dezamagiri se nasc din marile sperante.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta