miercuri, 24 iunie 2009

"Spontaneitatea... este produsul unor lungi meditatii"



Zici ca esti spontan?
Ai fi in stare sa-ti faci bagajele in 10 minute, sa lasi totul in urma(pentru o scurta perioada de timp)...si sa pleci in escapada vietii tale?
Asta m-a intrebat un prieten acum cateva zile... ei bine, normal ca glumea dar, mi-a pus pe ganduri spontaneitatea.

Cred ca cea mai spontana acitvitate a mea s-a petrcut acum 3 ani. Era o dupa-amiaza calduroasa(sufocanta chiar) de vara. Impreuna cu prietena mea... visam cu ochii deschisi la..."cum ar fi daca-ar fi"... Si ne faceam o groaza de planuri... o sa mergem...o sa facem...o sa fie super... o gramada de "O SA"... Si la un moment dat... "poi... ce facem azi?! :-? haaai la mare!" si... atat ne-a trebuit, impulsusl fusese activat:) . Imediat ne-am facut bagajul(ce consta doar intr-un rucsac), ne-am anuntat parintii precum ca plecam in excursie cu...colegii si... duse am fost. Tin minte ca mama vroia sa ma conduca la gara, chiar insista... mi-a luat ceva pana s-o conving ca mergem cu o masina, ca... nu e cazul...:-@
Cand ne-am vazut in tren... a fost o senzatie de... evadare completa. Nu o sa uit prea curand sentimentul. Noi doua... de mana... cu capul pe geam, cu parul fluturand in vant si cu zambetul pe buze, pornind la drum:) Pana sa ajungem am trecut prin mai multe peripetii, iar cand ne-am coborat din tren... pfffiu, ce usurare, in sfarsit am ajuns.
A fost o vara de neuitat... Am trait momente speciale... alaturi de persoane speciale... Spontaneitatea si-a spus cuvantul.

Acum... pe masura ce inaintez in timp... imi pierd din curaj... orele nu-mi mai ajung si... nu pot sa nu calculez ... analizez cauze, efecte, consecinte... Inainte vedeam totul mai simplu... Alb sau negru... Acum... de la o perioada a mai aparut si griul... Si nu-i pacat? Asta ma intreb. O singura viata aveam... Trebuie sa savuram fiecare picatura din zi... sa-i simtim mirosul... culoarea... Multi dintre noi exista dar... au uitat sa traiasca cu adevarat. De asta ma tem... Vreau sa simt ca traiesc in fiecare clipa, sa ma bucur, sa sper, sa visez... Sa nu-mi mai pese de "ce-o sa spuna", de ce va fi maine, sau... cum  voi fi eu dupa:-?... o sa fiu tot eu, neschimbata, poate putin mai maturizata...

Asa ca... hai sa dam frau liber pasarei din noi... sa zburam spre cele mai necunoscute tinuturi... spre cele mai inalte varfuri si... s-atingem culmi la care ieri doar visam. Tine doar de noi sa ne punem in practica ideile, planurile, sperantele...
Provocarea cea mai spontana va fi: DE AZI POT SA FAC TOT CEEA CE VREAU IN VIATA! Cine spune ca nu, n-a incercat... se teme... deci... cum era sloganul la NIKE "JUST DO IT";) !

2 comentarii:

  1. Mi-a placut.
    Interesanta ideea cu marea.
    Ar trebui ca toti sa fim asa si sa nu ne mai bazam pe :'lasa ca o sa fac,ca o sa merg,ca nu stiu ce..'

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mi-ar placea si mie acum sa fiu la mare..

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta