joi, 11 februarie 2010

Pe cine sa dam vina?



Sa dam vina pe soare ca ne-a luminat prea tare viata. Sa fie din cauza vremii, prea era cald in perioada aia? Sa dam vina pe norii ce-si plangeau dorul deasupra noastra. Sa spuneam ca e din cauza ghioceilor ce au inflorit prea devreme, si tot prea devreme mi i-ai daruit. E oare din cauza plicurilor cu raffaello ce mi le lasai zilnic la portar? Hai sa dam vina pe etajul 13, ne-a purtat ghinion. La fel si luna ce patrundea cu indrazneala intre noi.


Sa fie din cauza ca radeai la nesfarsit? Si totusi, sa dam vina pe poezia noastra, prea intensa, prea devreme…prea… fals totul. Sa fie din cauza nebuniei lui noiembrie? A serilor senine, sau poate a diminetilor in care ne trezeam cu zorii zilei pe buze? Putem da vina pe destin, pe tine, pe mine…pe ea. Pe iubirea pe care mi-o purtai, pe orgoliul ce triumfa in mine.


Hai sa spunem ca nu e nimeni vinovat, nu soarele ce ne lumina, nu vremea ce ne incalzea, nici norii ce plangeau cu lacrimi de fericire, nu e vina ghioceilor plapanzi, si nici a bomboanelor mele preferate, nu, nu etajul 13 e de vina,nu luna indrazneata, nu rasul tau copilaresc si nici poezia noastra, nu noiembrie e vinovat, nu destinul, nu serile senine si nici diminetile pline, nu tu, nu eu, nici ea,iubirea…poate nici orgoliul.

Doar amintirea…ei. A unei posibile… iubiri.


Acum, ca te-am lamurit, ma poti privi pe strada fara sa tresari. Nu ma mai cauta.

O sa fie bine. :)


3 comentarii:

Părerea ta