de-pra-va-rea gandurilor

suntem niste fiinte zamislite dintr-un aluat pasiv si asistam neputinciosi la ce ni se intampla

Sunt un om lenes, incapabil de munca si sacrificii, risipit in fragmente si sugestii.
N-am fost niciodata la inaltimea tristetilor mele. Sa simti ca ai atatea de spus si sa nu-ti mucegaiesti instinctele si pofta de creatie. Sa stai sa vegetezi. Sa-ti rumegi gandurile. Sa ajungi sa pierzi pana si memoria suferintei tale.
Si ma intreb : cand se va intoarce calmul si linistea in CONFUZIA provocata de ... viata?

M-am inchis intr-o tacere sumbra, impenetrabila ca un repros.
As vrea sa fiu undeva departe, fara oameni, fara mari si fara mine. Doar un suflet gol. Unul, fara altul. Desprinsa de nebunia realitatii, aruncata intr-un vid amorf. Atat.
Sunt sub presiunea unei tistete nebune a momentului. Depravarea gandurilor ma macina.
Punct. cu mine.