Cui ii este dor de Eminescu...?

... sa-l citeasca ...
Astazi se implinesc 160 de ani de la nasterea poetului nostru, numit: ”luceafarul poeziei romanesti”. Eminescu, un nume indeparatat care, traieste in sufletul nostru prin poeziile sale, prin creativitatea sa, prin geniul sau, prin mirosul ganditor al teiului, prin albastru florilor, prin tristetea plopilor fara sot, prin adierea codrului, prin nemarginirea lacului, prin stralucirea luceafarului... prin tot ce tine de visul eminescian. Iubirea mai presus de orice. Durerea si suferinta, bucuria si extazul, flacara si intuneric, visare si realiate, moarte si nemurire...
Ne regasim in versurile sale, suntem totuna cu ele. Eminescu... este trairea. Este puternic inradacinat in constiinta noastra, a romanilor. Si poate cel mai mare elogiu pe care i l-am putea aduce este sa-l pastram viu in sufletele noastre, sa ne imbatam din poezia sa, din simtirea sa.
La multi ani, luceafar bland!
Iti multumim pentru lumina!

“Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul”.

“A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ceea ce a fost semanat in el ar fi copilarie”.

“Totul e marginit, durerea nu...”

“Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi.”


“Oamenii se impart in doua: unii care cauta si nu gasesc, altii care gasesc si nu-s multumiti”.

”Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini”.

”A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi copilărie”.

”Antitezele sunt viaţa”.

“Dar ce rade lumea? Ce rade si spune?
... Femeia nu este ce crezi tu, nebune.
Fata ei e-o masca ce-ascunde-un infern
Si inima-i este blestemul etern,

Buza ei e dulce, insa-i de venin,
Ochiu-i te omoara, cand e mai senin.

Si-apoi ce-i amorul? Visu-i si parere,
Haina stralucita pusa pe durere".

”Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece”.