Am strans atatea intrebari, am adunat dorinte, te-am vazut in fiecare barbat, mi-am imaginat ca ma duci la scoala, te asteptam iluzoriu in fiecare an de Craciun, ti-am scris de mii de ori pe paginile gandurilor mele, te-am cautat in fiecare gest, in fiecare privire. Iti vorbeam, iti ceream sfaturi cu ochii catre cer.
Mi-am dorit sa fii alaturi de mine cand m-am inscris la scoala, as fi vrut sa dansam, sa alergam impreuna, aveam atata nevoie de tine cand asteptam sa intru la dentist, visam ca vii, ca ma chemi, ca ma imbratisezi, ca-ti ceri iertare ca ai plecat. Visam...
Cand eram inca copil dorinta mea era sa ne plimbam de mana, tu sa ma faci sa rad si eu sa ma uit cu stima la tine. Doar atat.
Imi imaginam cum ar fi sa te prezint invatatoarei, cum ma ajuti la teme, cum o faci pe mama fericita, cum ar fi sa stam toti la masa de Pasti, sa-mi spui la multi ani, sa vii de 8 martie cu flori acasa, sa ma "aperi" de intuneric, sa-mi stergi larimile, sa-mi cumperi papusi, sa ma inveti sa merg pe bicicleta.
Adunam zilnic dorinte pe care cu timpul le-am ingropat, dar nu le-am uitat niciodata.
Prima zi de scoala, ultima de liceu, primul bal la facultate, prima prezentare... cat mi-as fi dorit sa te vad prin multime, as fi inteles doar din zambet ca esti mandru de mine. Dar... priviri straine, zambete, aplauze reci...tu nu erai
Ma intreb zilnic:oare cum ar fi fost viata mea daca nu erai luat in ceruri atat de devreme?
Oare cum te simti cand pronunti cuvantul "TATA", iar el... iti raspunde cu un zambet?
Si astazi, din nou...mai adaug o felicitare in plic si-o trimit pe un nor: La Multi Ani!
Daca exista un centru de tristete al lumii, probabil ca el e, azi, in raftul de sus plin cu felicitari!
Singuratatea naste asteptare, iar asteptarea ucide copilaria. Absentele dor si lasa in noi goluri care nu pot fi umplute cu franturi de sentimente. Frumos text si emotionant... Eu cred ca Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi,( e drept noi avem mai multe alternative, putem sa ne supunem sau nu), insa lucrurile se intampla cu un scop. E greu sa vezi si partea buna in absenta unei persoane dragi, insa asta nu inseamna ca nu exista.Inveti sa fi singur si cu el in acelasi timp. Ceee ca putini stiu...Nu am simtit absenta unui tata, simt o altfel de absenta. Dar e la fel de sfasietoare si durerea pe care mi-o provoaca ma inalta la fel de mult.
RăspundețiȘtergereImportant e sa avem rabdare cu noi, sa vedem partea buna a lucrurilor...
RăspundețiȘtergereAm invatat ca trebuie sa ai curajul sa mergi inainte ca si cum nimic si nimeni nu te-ar retine...Ce castigi? Libertate.
Vechiul ramane in urma pentru a fi uitat si iertat. Totul trece...dar nimic nu trece fara sa lase urme :)
Un an cat mai linistit!